HOȚÍE, hoții, s. f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. ♦ Fraudă. – Hoț + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
HOȚÍE ~i f. 1) Caracter de hoț. 2) Delict constând în însușirea pe ascuns a bunurilor materiale străine; furt. [G.-D. hoției] /hoț + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
HOȚÍE s. 1. v. furt. 2. v. fraudă. 3. v. escrocherie. (Sursa: Sinonime )
hoțíe s. f., art. hoțía, g.-d. art. hoțíei; pl. hoțíi, art. hoțíile (Sursa: Ortografic )
| hoție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hoție | hoția |
| plural | hoții | hoțiile |
| genitiv-dativ | singular | hoții | hoției |
| plural | hoții | hoțiilor |
| vocativ | singular | hoție, hoțio |
| plural | hoțiilor |
