HOTĂRÂT, -Ă,hotărâți, -te, adj. 1. Care este ferm în hotărârea luată; decis. 2. (Adesea adverbial) Indiscutabil, neîndoios, sigur. ◊ Expr. Hotărât lucru = în mod categoric, sigur. 3. (Gram.; în sintagma) Articol hotărât = articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor sau individualizat; articol definit. – V. hotărî. (Sursa: DEX '98 )
HOTĂRÂT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. cert. 3. adj. decis, dârz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător, inflexibil. (Un caracter ~.)4. adj. v. categoric. 5. adv. v. categoric. 6. adj. v. ferm. 7. adj. v. răspicat. 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.) (Sursa: Sinonime )
hotărât adj. m., pl. hotărâți; f. sg. hotărâtă, pl. hotărâte (Sursa: Ortografic )
HOTĂRÎ́,hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar. (Sursa: DEX '98 )
A HOTĂRÎ́ ~ăsctranz. 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar (Sursa: NODEX )
A SE HOTĂRÎ́ mă ~ăscintranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar (Sursa: NODEX )
HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili.4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui. (Sursa: Sinonime )
HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi. (Sursa: Sinonime )
hotărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotărá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotăráscă (Sursa: Ortografic )
