A avea (sau a fi cu) mână lungă = a fi hoț, pungaș
A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic
A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț
A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi
A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos
A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească
A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
A pune (cuiva ceva) în vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotărâre; a avertiza
A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva
A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre
A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți
A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs
A sta (sau a rămâne, a se menține) pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile
A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva
A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni
A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru)
A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic
A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost
A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva
A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; a se încăpățâna
Cap de țară = margine de țară; hotar
Cu ascuțime = hotărât, ferm
Cu hotărâre = fără îndoială, sigur
Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt
Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm
Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit
Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă
La (o) adică sau la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie
Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție
Semn de hotar (sau, în trecut, de moșie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar sau linia de demarcație a unui teren; hotar
În doi peri = a) cărunt; care este între două vârste; b) (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) amețit de băutură; cherchelit
HOTadj. inv. 1. fierbinte. ♦ ~ -jazz = stil de jaz cu sonorități ample, caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic, și improvizații expresive. 2. (fig.) înflăcărat. (< engl. hot/jazz/) (Sursa: MDN )
hot1,hoturi, s.n. (reg.) Bucium făcut din coajă de salcie; hurgoi, furnoi, dârlă, drâmboi. (Sursa: DAR )
hot2,hoturi, s.n. (reg.) Bucată. (Sursa: DAR )
HOT DOG s. m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '98 )
HOȚ, HOÁȚĂ,hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
HOȚ ~im. 1) Persoană care fură. 2) și adjectival fam. Ființă șireată și poznașă; viclean; șiret; șmecher. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
HOT DOGloc.s. (Anglicism) Pâiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – câine]. (Sursa: DN )
HOT-JAZZloc.s. Stil de jaz caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic și cu improvizații expresive. [< americ., fr., it. hot jazz]. (Sursa: DN )
HOT MÓNEY (Pron.: hot máni) s.n. (fin.) capital care circulă rapid de la o țară la alta, în intenția de a fi speculat. (< engl. hot money) (Sursa: MDN )
FLOAREA-HÓȚULUI s. v. tâlhărea. (Sursa: Sinonime )
HOȚ s. 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) m*******r, șuț, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.)2. v. escroc. (Sursa: Sinonime )
HOȚ s. v. ștrengar. (Sursa: Sinonime )
HOȚ DE MÁRE s. v. corsar, pirat. (Sursa: Sinonime )
hoț (hóți), s. m. – 1. Persoană care fură. – 2. Persoană ageră, isteață. Origine obscură, probabil expresivă. Pare a aparține aceleiași rădăcini expresive haț, cf. hățaș, s. m. (Bucov., hoț). Variația vocalică nu e rară în cazuri de interpretare expresivă, cf. hală și hoală, hanță și hoarță, handră și hoandră, hăis și hois, etc. Pentru identitatea formală a numelui cu interjecția cf. cioc, dop, hop. Originea expresivă a fost indicată încă de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 294, dar nu pare să fi fost acceptată. Celelalte ipoteze sînt departe de a fi convingătoare: din sl. zlodĕi „malefic” (Cihac, II, 141); de la o rădăcină sl. *chop-, de unde și rus. chopitĭ „a prinde”, cu suf. sl. -ĭcĭ, de unde *hopț (Densusianu, GS, IV, 153); de la rădăcina sl. *hot-, cf. poftă (Scriban). De aici pare a proveni numele huțani sau huțuli, populație carpatică din Galiția, care vorbește ruteana, dar care nu pare a fi de origine slavă. (După Rozwadowski, apud Vasmer, I, 324, acest nume ar fi got. guta „got”, transmis prin intermediul rut.; însă această ipoteză nu pare posibilă). Der. hoață, s. f. (femeie care fură); hoțoaică, s. f. (hoață; prăjină de scuturat fructele); hoțesc, adj. (de hoți); hoțește, adv. (ca hoții; pe ascuns); hoțiș, adv. (hoțește); hoți, vb. (a duce viață de hoț; a fura); hoție, s. f. (furt; jaf; fraudă); hoțime, s. f. (bandă de hoți); hoțoman, s. m. (hoț), cu suf. expresiv -man; hoțomănie, s. f. (bandă de hoți); hoțomănesc, adj. (de hoți); pohoț, s. m. (hoț), în Mold., cu suf. po- ce indică excelența, cuvîntul pe care Cihac, II, 272, îl glosează prin „libertin” și îl pune în legătură cu sl. pochotinŭ; pohoață, s. f. (femeie rea), pe care Pascu, Arch. Rom., VI, 231, îl pune greșit în legătură cu pațachină, prin intermediul unei forme incerte *pohoahă; pahonț (var. pohonț), s. m. (termen de batjocură pentru soldații ruși), cuvînt pus în legătură de către Tiktin cu rus. pĕhotinec „infanterist”, și de către Scriban cu rus. pogonecĭ „ștafetă”, cf. honț. (Sursa: DER )
hoț s. m., pl. hoți (Sursa: Ortografic )
HOT DOG s.n. Gustare constând dintr-un cârnăcior cald (crenvurșt sau frankfurter), introdus într-o baghetă de pâine despicată, condimentat cu muștar sau ketchup. (Sursa: DGE )
