HOR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie. [Var.: horc interj.] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HOR interj. (se folosește, uneori repetat, pentru a exprima zgomotul produs de cel care sforăie). /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HOR s.n. v. cor. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

hor/hor-hór interj. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

2) cor n., pl. urĭ (vgr. horós, lat. chorus. V. horă). În tragediile vechĭ, reuniune de persoane care cîntaŭ și dansaŭ: coru muzelor. Cîntecu lor. Azĭ, reuniune de cîntărețĭ din gură. Cîntec executat pe maĭ multe vocĭ. Locu unde stă coru în biserică. – Maĭ vechĭ hor (după ngr.). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard