HOPLÍT, hopliți, s. m. Soldat echipat cu armament greu, la vechii greci. – Din fr. hoplite. (Sursa: DEX '98 )
HOPLÍT s.m. Soldat pedestru greu înarmat la vechii greci. [< fr. hoplite, gr. hoplites]. (Sursa: DN )
HOPLÍT s. m. (în Grecia antică) infanterist dotat cu o armură grea, cu un scut mare și cu lance. (< fr. hoplite, lat. hoplites) (Sursa: MDN )
hoplít s. m. (sil. -plit), pl. hoplíți (Sursa: Ortografic )
| hoplit substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hoplit | hoplitul |
| plural | hopliți | hopliții |
| genitiv-dativ | singular | hoplit | hoplitului |
| plural | hopliți | hopliților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
