HOLTÉI1,holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj. (Sursa: DEX '98 )
HOLTEÍ2,holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1. (Sursa: DEX '98 )
HOLTÉI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj (Sursa: NODEX )
HOLTÉI s., adj. v. celibatar. (Sursa: Sinonime )
HOLTEÍ vb. v. burlăci. (Sursa: Sinonime )
Holtei ≠ familist (Sursa: Antonime )
holtéi (holtéi), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei). (Sursa: DER )
holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii (Sursa: Ortografic )
holteí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă (Sursa: Ortografic )
