Dex hoinări, hoinari, definiţie hoinări, dex.ro Mobile

A HOINĂRÍ ~ésc intranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult și fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar (Sursa: NODEX )

HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?) (Sursa: Sinonime )

hoinărí vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinărésc, imperf. 3 sg. hoinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoinăreáscă (Sursa: Ortografic )

hoinări verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) hoinări	hoinărire	hoinărit	hoinărind	singular	plural
		(a) hoinări	hoinărire	hoinărit	hoinărind	hoinărește	hoinăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hoinăresc	(să) hoinăresc	hoinăream	hoinării	hoinărisem
	a II-a (tu)	hoinărești	(să) hoinărești	hoinăreai	hoinăriși	hoinăriseși
	a III-a (el, ea)	hoinărește	(să) hoinărească	hoinărea	hoinări	hoinărise
plural	I (noi)	hoinărim	(să) hoinărim	hoinăream	hoinărirăm	hoinăriserăm, hoinărisem*
	a II-a (voi)	hoinăriți	(să) hoinăriți	hoinăreați	hoinărirăți	hoinăriserăți, hoinăriseți*
	a III-a (ei, ele)	hoinăresc	(să) hoinărească	hoinăreau	hoinăriră	hoinăriseră

* Formă nerecomandată