A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (și inutil), a nu-i tăcea gura
HODOROGÍ,hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare și fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. – Din hodorog1. (Sursa: DEX '98 )
HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlțâi. (Sursa: Sinonime )
HODOROGÍ vb. v. degrada, deteriora, flecări, îndruga, învechi, pălăvrăgi, ramoli, răguși, sporovăi, strica, trăncăni, uza. (Sursa: Sinonime )
hodorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hodorogeáscă (Sursa: Ortografic )
HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
HODORÓG2, -OÁGĂ,hodorogi, -oage, s. m., f. și n., HODOROÁGA s. f. art. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A HODOROGÍ ~éscintranz. 1) A face să se hodorogească. 2) (despre vehicule în mișcare sau obiecte în rostogolire) A produce un zgomot puternic și supărător. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote căutând insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult și fără rost. /Din hodorog (Sursa: NODEX )
A SE HODOROGÍ mă ~éscintranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesivă. 2) fig. fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se șubrezi; a se ramoli. /Din hodorog (Sursa: NODEX )
HODOROÁGĂ ~gef. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog (Sursa: NODEX )
HODORÓG1interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unui obiect tare și voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat. (Sursa: NODEX )
HODORÓG2m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi (Sursa: NODEX )
HODOROÁGĂ,hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrâne și ramolite. – Din hodorog2. (Sursa: DLRM )
HODORÓG s. v. babalâc. (Sursa: Sinonime )
hodoróg2, hodoroáge, s.n. (reg.) coș înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile (ochiurile) cu apă mică. (Sursa: DAR )
hodoroága (dans) s. f. art. (Sursa: Ortografic )
hodoroágă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge (Sursa: Ortografic )
hodoróg (persoană) s. m., pl. hodorógi (Sursa: Ortografic )
hodoróg (obiect) s. n., pl. hodoroáge (Sursa: Ortografic )
