HODINÍ, hodinesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Reg.) V. odihni. (Sursa: DEX '98 )
| hodini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) hodini | hodinire | hodinit | hodinind | singular | plural |
| hodinește | hodiniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | hodinesc | (să) hodinesc | hodineam | hodinii | hodinisem |
| a II-a (tu) | hodinești | (să) hodinești | hodineai | hodiniși | hodiniseși |
| a III-a (el, ea) | hodinește | (să) hodinească | hodinea | hodini | hodinise |
| plural | I (noi) | hodinim | (să) hodinim | hodineam | hodinirăm | hodiniserăm, hodinisem* |
| a II-a (voi) | hodiniți | (să) hodiniți | hodineați | hodinirăți | hodiniserăți, hodiniseți* |
| a III-a (ei, ele) | hodinesc | (să) hodinească | hodineau | hodiniră | hodiniseră |
* Formă nerecomandată
