Dex hirotonit, hirotonit, definiţie hirotonit, dex.ro Mobile

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

hirotoni verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) hirotoni	hirotonire	hirotonit	hirotonind	singular	plural
		(a) hirotoni	hirotonire	hirotonit	hirotonind	hirotonește	hirotoniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hirotonesc	(să) hirotonesc	hirotoneam	hirotonii	hirotonisem
	a II-a (tu)	hirotonești	(să) hirotonești	hirotoneai	hirotoniși	hirotoniseși
	a III-a (el, ea)	hirotonește	(să) hirotonească	hirotonea	hirotoni	hirotonise
plural	I (noi)	hirotonim	(să) hirotonim	hirotoneam	hirotonirăm	hirotoniserăm, hirotonisem*
	a II-a (voi)	hirotoniți	(să) hirotoniți	hirotoneați	hirotonirăți	hirotoniserăți, hirotoniseți*
	a III-a (ei, ele)	hirotonesc	(să) hirotonească	hirotoneau	hirotoniră	hirotoniseră

* Formă nerecomandată

hirotonit adjectiv		masculin		feminin
hirotonit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hirotonit	hirotonitul	hirotonită	hirotonita
nominativ-acuzativ	plural	hirotoniți	hirotoniții	hirotonite	hirotonitele
genitiv-dativ	singular	hirotonit	hirotonitului	hirotonite	hirotonitei
genitiv-dativ	plural	hirotoniți	hirotoniților	hirotonite	hirotonitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—