HIROTONISÍ,hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati. (Sursa: DEX '98 )
HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a(se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.) (Sursa: Sinonime )
hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoniseáscă (Sursa: Ortografic )
HIROTONÍ,hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A HIROTONÍ ~ésctranz. v. A HIROTONISI. (Sursa: NODEX )
A HIROTONISÍ ~ésctranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati (Sursa: NODEX )
A SE HIROTONÍ mă ~éscintranz. v. A SE HIROTONISI. (Sursa: NODEX )
A SE HIROTONISÍ mă ~éscintranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati (Sursa: NODEX )
HIROTONÍ vb. v. hirotonisi. (Sursa: Sinonime )
hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă (Sursa: Ortografic )
