HIPOXÍE f. Stare patologică constând în scăderea cantității de oxigen în țesuturi. /<fr. hypoxie (Sursa: NODEX )
HIPOXÍE s.f. Scădere a cantității de oxigen în țesuturi, medii de cultură sau aer. [Gen. -iei. / < fr. hypoxie]. (Sursa: DN )
HIPOXÍE s. f. anoxie. (< fr. hypoxie) (Sursa: MDN )
| hipoxie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hipoxie | hipoxia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | hipoxii | hipoxiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | hipoxie, hipoxio |
| plural | — |
