HIPOFÓN, -Ă, hipofoni, -e, adj. Referitor la hipofonie. – Din fr. hypophone. (Sursa: DEX '98 )
HIPOFÓN, -Ă adj. Referitor la hipofonie. [< fr. hypophone]. (Sursa: DN )
hipofón adj. m., pl. hipofóni; f. sg. hipofónă, pl. hipofóne (Sursa: Ortografic )
| hipofon adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hipofon | hipofonul | hipofonă | hipofona |
| plural | hipofoni | hipofonii | hipofone | hipofonele |
| genitiv-dativ | singular | hipofon | hipofonului | hipofone | hipofonei |
| plural | hipofoni | hipofonilor | hipofone | hipofonelor |
| vocativ | singular | hipofonule | hipofono |
| plural | hipofonilor | hipofonelor |
