HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie. (Sursa: DEX '98 )
HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi]. (Sursa: DN )
HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie) (Sursa: MDN )
hipoacuzíe s. f. (sil. -po-a-), art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile (Sursa: Ortografic )
| hipoacuzie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hipoacuzie | hipoacuzia |
| plural | hipoacuzii | hipoacuziile |
| genitiv-dativ | singular | hipoacuzii | hipoacuziei |
| plural | hipoacuzii | hipoacuziilor |
| vocativ | singular | hipoacuzie, hipoacuzio |
| plural | hipoacuziilor |
