HIPERTROFÍE,hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. – Din fr. hypertrophie. (Sursa: DEX '98 )
HIPERTROFÍEf. 1) Stare patologică constând în dezvoltarea exagerată a unui organ sau țesut. 2) fig. Dezvoltare excesivă, anormală. [G.-D. hipertrofiei] /<fr. hypertrophie (Sursa: NODEX )
HIPERTROFÍEs.f. Mărire, creștere anormală a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertrophie, cf. gr. hyper – peste, trophe – hrană]. (Sursa: DN )
HIPERTROFÍEs. f. 1. creștere de volum anormală a unui organ sau țesut. 2. dezvoltare excesivă a unui caracter, a unei activități etc. (< fr. hypertrophie) (Sursa: MDN )
hipertrofíe s. f. → trofie (Sursa: Ortografic )
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier. (Sursa: DEX '98 )
A SE HIPERTROFIÁ pers. 3 se ~ázăintranz. (despre țesuturi sau organe) A devia de la starea normală de funcțiune, mărindu-și în mod exagerat dimensiunile. /<fr. hypertrophier (Sursa: NODEX )
HIPERTROFIÁvb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier]. (Sursa: DN )
HIPERTROFIÁvb. refl. (despre organe, țesuturi) a se dezvolta excesiv. (< fr. hypertrophier) (Sursa: MDN )
hipertrofiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. hipertrofiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. hipertrofiéze (sil. -fi-e-); ger. hipertrofiínd (sil. -fi-ind) (Sursa: Ortografic )
