HILÁR1, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire. (Sursa: DEX '98 )
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. V. ilar. (Sursa: DEX '98 )
HILÁR, -Ă adj. Referitor la hil; al hilului. [< fr. hilaire]. (Sursa: DN )
HILÁR, -Ă adj. al hilului. (< fr. hilaire) (Sursa: MDN )
hilár (anat.) adj. m., pl. hilári; f. sg. hiláră, pl. hiláre (Sursa: Ortografic )
| hilar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hilar | hilarul | hilară | hilara |
| plural | hilari | hilarii | hilare | hilarele |
| genitiv-dativ | singular | hilar | hilarului | hilare | hilarei |
| plural | hilari | hilarilor | hilare | hilarelor |
| vocativ | singular | hilarule | hilaro |
| plural | hilarilor | hilarelor |
