HIDRAÚLICĂf. Ramură a fizicii având ca obiect de studiu legile mișcării și ale stării de echilibru a lichidelor, precum și metodele de aplicare a acestora în tehnică. [Sil. hidr-a-u-] /<fr. hydraulique, germ. Hydraulik (Sursa: NODEX )
HIDRAÚLICĂs.f. Disciplină care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. [Cf. fr. hydraulique, germ. Hydraulik < gr. hydor – apă, aulos – țeavă]. (Sursa: DN )
hidraúlică s. f. (sil. mf. hidr-), g.-d. art. hidraúlicii (Sursa: Ortografic )
HIDRAÚLIC, -Ă,hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique. (Sursa: DEX '98 )
HIDRAÚLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de hidraulică; propriu hidraulicii. 2) Care funcționează datorită forței de presiune a apei sau a unui alt lichid. Motor ~. 3) Care este obținut în urma folosirii apei în calitate de sursă dinamică. Energie ~că. 4) Care ține de distribuția sau circulația apei. Instalație ~că. /<fr. hydraulique, germ. hydraulisch (Sursa: NODEX )
HIDRAÚLIC, -Ăadj. Care este mișcat de apă. ♦ Care conduce, care scoate apa. ◊ Var hidraulic = var obținut prin arderea marnelor, având proprietatea de a se întări în apă și putând fi întrebuințat astfel în locul cimentului. [Pron. -dra-u-. / cf. fr. hydraulique, lat. hydraulicus]. (Sursa: DN )
HIDRAÚLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus) (Sursa: MDN )
hidraúlic adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidraúlici; f. sg. hidraúlică, pl. hidraúlice (Sursa: Ortografic )
