HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Zonă periferică a citoplasmei celulare; ectoplasmă (1). [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme. (Sursa: DEX '98 )
HIALOPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (1). [Pron. hi-a-. / < fr. hyaloplasme]. (Sursa: DN )
HIALOPLÁSMĂ s. f. ectoplasmă (1). (< fr. hyaloplasme) (Sursa: MDN )
HIALOPLÁSMĂ s. v. ectoplasmă. (Sursa: Sinonime )
hialoplásmă s. f. (sil. hi-a-, -plas-) → plasmă (Sursa: Ortografic )
| hialoplasmă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hialoplasmă | hialoplasma |
| plural | hialoplasme | hialoplasmele |
| genitiv-dativ | singular | hialoplasme | hialoplasmei |
| plural | hialoplasme | hialoplasmelor |
| vocativ | singular | hialoplasmă, hialoplasmo |
| plural | hialoplasmelor |
