HETERONOMÍE s. f. Însușire de a fi heteronom. [Var.: eteronomíe s. f.] – Din fr. hétéronomie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HETERONOMÍE s.f. v. eteronomie. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HETERONOMÍE s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ◊ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ◊ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

heteronomíe s. f., art. heteronomía, g.-d. heteronomíi, art. heteronomíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard