HERMAFRODÍT, -Ă,hermafrodiți, -te, adj. (Despre plante și animale) Care are organe de reproducere atât masculine, cât și feminine pe același individ; androgin, bisexuat, bisexual. ♦ (Substantivat) Om anormal, posedând caractere specifice ambelor sexe; fătălău. – Din fr. hermaphrodite. (Sursa: DEX '98 )
HERMAFRODÍT ~tă (~ți, ~te)(despre ființe sau plante) Care ține de hermafroditism; propriu hermafroditismului; bisexual; androgin. [Sil. her-ma-fro-] /<fr. hermaphrodite (Sursa: NODEX )
HERMAFRODÍT, -Ăadj. (Om, animal, plantă) care are caracterele ambelor sexe; bisexuat. [Cf. fr. hermaphrodite, lat. hermaphroditus, gr. hermaphroditos < Hermes – zeul comerțului, și Afrodita – zeița iubirii la greci]. (Sursa: DN )
HERMAFRODÍT, -Ă I. adj., s. m. f. (om, animal, plantă) care posedă organele reproducătoare ale ambelor sexe; androgin, bisexuat. II. s. m. 1. (mit.) ființă căreia i se atribuie o natură dublă, masculină și feminină. 2. (arte) statuie prezentând însușiri masculine și feminine. (< fr. hermaphrodite) (Sursa: MDN )
HERMAFRODÍT adj., s. (BIOL.)1. adj. bisexual, bisexuat (Organism ~.)2. s. (pop.) fătălău. (Sursa: Sinonime )
hermafrodít adj. m. (sil. -fro; mf. herm-), pl. hermafrodíți; f. sg. hermafrodítă, pl. hermafrodíte (Sursa: Ortografic )
HERMAFRODIT (în mitologia greacă), fiul lui Hermes și al Afroditei, de o frumusețe rară. Îndrăgostindu-se de el, nimfa Salmacis a implorat zeii să le unească trupurile pentru totdeauna. Dorința fiindu-i îndeplinită, a rezultat o ființă fabuloasă, având ambele sexe. Reprezentat ca făcând parte din cortegiul lui Dionysos. (Sursa: DE )
