Dex.Ro Mobile
hérmă s. f., g.-d. art. hérmei; pl. hérme (Sursa: DOOM 2 )

HÉRME s. f. pl. Stâlpi de piatră amplasați de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea superioară capul lui Hermes, zeul comerțului. – Din n. pr. Hermes. (Sursa: DEX '98 )

HÉRME s.f.pl. (Ant.) Stâlpi de piatră care se găseau de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermés, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comerțului, protector al călătorilor]. (Sursa: DN )

HÉRME s. f. pl. (ant.) stâlpi de piatră de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. (< fr. hermès) (Sursa: MDN )

hérme s. f. pl. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
hermă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hermă herma
plural herme hermele
genitiv-dativ singular herme hermei
plural herme hermelor
vocativ singular hermă, hermo
plural hermelor