Dex.Ro Mobile
HERÁLDICĂ f. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul stemelor și al blazoanelor. 2) Colecție de steme și blazoane. /<fr. héraldique (Sursa: NODEX )

HERÁLDICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul blazoanelor. [Gen. -cii. / < fr. héraldique]. (Sursa: DN )

heráldică s. f., g.-d. art. heráldicii (Sursa: Ortografic )

HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. 2. Adj. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique. (Sursa: DEX '98 )

HERÁLDIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heraldică; propriu heraldicii. Artă ~că. /<fr. héraldique (Sursa: NODEX )

HERÁLDIC, -Ă adj. Referitor la heraldică, la blazoane. [Cf. fr. héraldique]. (Sursa: DN )

HERÁLDIC, -Ă I. adj. referitor la heraldică. II. s.f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr. héraldique) (Sursa: MDN )

heráldic adj. m., pl. heráldici; f. sg. heráldică, pl. heráldice (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
heraldic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular heraldic heraldicul heraldică heraldica
plural heraldici heraldicii heraldice heraldicele
genitiv-dativ singular heraldic heraldicului heraldice heraldicei
plural heraldici heraldicilor heraldice heraldicelor
vocativ singular
plural

heraldică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular heraldică heraldica
plural
genitiv-dativ singular heraldici heraldicii
plural
vocativ singular heraldică, heraldico
plural