HERÁLDICĂf. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul stemelor și al blazoanelor. 2) Colecție de steme și blazoane. /<fr. héraldique (Sursa: NODEX )
HERÁLDICĂs.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul blazoanelor. [Gen. -cii. / < fr. héraldique]. (Sursa: DN )
heráldică s. f., g.-d. art. heráldicii (Sursa: Ortografic )
HERÁLDIC, -Ă,heraldici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. 2. Adj. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique. (Sursa: DEX '98 )
HERÁLDIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heraldică; propriu heraldicii. Artă ~că. /<fr. héraldique (Sursa: NODEX )
HERÁLDIC, -Ăadj. Referitor la heraldică, la blazoane. [Cf. fr. héraldique]. (Sursa: DN )
HERÁLDIC, -Ă I. adj. referitor la heraldică. II. s.f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr. héraldique) (Sursa: MDN )
heráldic adj. m., pl. heráldici; f. sg. heráldică, pl. heráldice (Sursa: Ortografic )