HEMATOPOIÉTIC, -Ă, hematopoietici, -ce, adj. Care se referă la hematopoieză. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hématopoïétique. (Sursa: DEX '98 )
HEMATOPOIÉTIC, -Ă adj. Organ hematopoietic = organ care produce celule sanguine. [Pron. -po-ie-. / < fr. hématopoiétique]. (Sursa: DN )
hematopoiétic adj. m. (sil. -po-ie-), pl. hematopoiétici; f. sg. hematopoiétică, pl. hematopoiétice (Sursa: Ortografic )
| hematopoietic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hematopoietic | hematopoieticul | hematopoietică | hematopoietica |
| plural | hematopoietici | hematopoieticii | hematopoietice | hematopoieticele |
| genitiv-dativ | singular | hematopoietic | hematopoieticului | hematopoietice | hematopoieticei |
| plural | hematopoietici | hematopoieticilor | hematopoietice | hematopoieticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
