HEMATOCRÍT, hematocrite, s. n. Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. – Din fr. hématocrite. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HEMATOCRÍT s. n. 1. masa eritrocitară dintr-un volum de sânge. 2. tub gradat care permite determinarea raportului dintre volumul eritrocitelor și plasma sangvină; hematoglobinometru. ◊ raportul însuși. (< fr. hématocrite) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

HEMATOCRÍT s. (MED.) hematoglobinometru. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

hematocrít s. n. (sil. -crit), pl. hematocríte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard