HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HELIOTERMÍE f. Fenomen care constă în răcirea mai lentă a apei în unele lacuri sărate, datorită existenței la suprafața lor a unui strat de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. /<fr. héliothermie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr. héliothermie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HELIOTERMÍE s. f. încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. (< fr. héliothermie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

heliotermíe s. f. (sil. -li-o-) → termie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard