HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HEGEMONÍE f. Poziție dominantă. [G.-D. hegemoniei] /<fr. hégémonie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HEGEMONÍE s. f. drept al unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ◊ supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; supremație, dominație; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

HEGEMONÍE s. v. autoritate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard