HEGEMÓNIC, -Ă, hegemonici, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemónic, -ă adj.] – Din germ. hegemonisch. (Sursa: DEX '98 )
HEGEMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hegemonie; propriu hegemoniei. /<germ. hegemonisch (Sursa: NODEX )
HEGEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Cf. germ. hegemonisch, it. egemonico]. (Sursa: DN )
hegemónic adj. m., pl. hegemónici; f. sg. hegemónică, pl. hegemónice (Sursa: Ortografic )
| hegemonic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hegemonic | hegemonicul | hegemonică | hegemonica |
| plural | hegemonici | hegemonicii | hegemonice | hegemonicele |
| genitiv-dativ | singular | hegemonic | hegemonicului | hegemonice | hegemonicei |
| plural | hegemonici | hegemonicilor | hegemonice | hegemonicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
