HAU interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HAU interj. (se folosește repetat pentru a reda lătratul câinelui sau urletul lupului). /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

háu interj. – Redă strigătele de chemare sau de bucurie, ca și lătratul. – Var. hău, hu. Creație expresivă, cf. aui. – Der. hăui (var. hăuli, hăuni, aoli), vb. (a țipa; a chema în gura mare; a cînta; a urla); hăucăi, vb. (a lătra), cf. rut. kaukati; haulă, s. f. (casă mare pustie), numită astfel datorită ecoului pereților săi; haot, s. n. (Munt., zgomot, larmă); hău, s. n. (abis, prăpastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 și Philippide, Principii, 154 se gîndesc la o posibilă der. din ngr. χάος; DAR consideră etimonul necunoscut; Scriban pornește de la mag. hó „zăpadă”). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HĂU2, hăuri, s. n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HĂU1 ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ◊ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HĂU2 ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

hau/hau-háu interj. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard