HATÂR, hatâruri, s. n. (Pop. și fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (Înv.) De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). 2. Favoare, concesie; serviciu. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. – Din tc. hatir. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HATÂR ~uri n. Plăcere personală a cuiva (uneori ciudată); voie. ◊ De ~ul (cuiva) pentru a face cuiva pe plac. /<turc. hatir (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HATÂR s. 1. v. concesie. 2. v. plăcere. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

HATÂR s. v. avantaj, cinste, favoare, înlesnire, onoare, privilegiu, protecție, ușurință. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

hatîr (hatấruri), s. n. – 1. Favoare, serviciu. – 2. Favoare necuvenită, protecție ilicită. – Mr. hătîre, megl. atǫr. Tc. hatir (Roesler 607; Șeineanu, II, 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83), cf. ngr. χατίρι, alb. hatër, bg., sb. hater. – Der. hatîrgiu, s. m. (care își protejează prietenii; care profită de favoruri). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

hatâr s. n., pl. hatâruri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard