HARPÓN, harpoane, s. n. Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă și groasă și întrebuințată la vânarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HARPÓN ~oáne n. Unealtă în formă de suliță cu vârf metalic, prinsă de o frânghie lungă și groasă și folosită la vânatul animalelor marine (balene, foci, rechini etc.). /<fr. harpon (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HARPÓN s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frânghie lungă și folosit la vânătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncții. [< fr. harpon]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HARPÓN s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncții. (< fr. harpon) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

harpón s. n., pl. harpoáne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard