HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HÁRNIC ~că (~ci, ~ce) Care muncește mult, repede și cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Harnic ≠ leneș, lenos, trândav, puturos (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

hárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárnice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard