HÂRDĂU,hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, întrebuințat la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó. (Sursa: DEX '98 )
HÂRDẮU ~áien. Vas mare de formă cilindrică, din doage cercuite, cu două torți, folosit la păstrarea sau transportarea lichidelor și a altor materiale; ciubăr. A căra apa cu ~ăul. /<ung. hordó (Sursa: NODEX )
HÂRDĂU s. ciubăr, (Transilv.) pârlău, (Transilv. și Ban.) șaf, (prin Transilv.) șiroadă, (Ban., Transilv. și Olt.) șofei, (Transilv.) șofel. (Un ~ plin cu apă.) (Sursa: Sinonime )
HÂRDĂU s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță. (Sursa: Sinonime )
hârdắu (hârdáie), s. n. – Vas din doage din lemn, ciubăr. – Var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordó (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov. – Der. hîrgău, s. n. (Mold., oală, cratiță). (Sursa: DER )
hârdău s. n., art. hârdăul; pl. hârdáie (Sursa: Ortografic )
