HARBÚZ, harbuji, s. m. (Reg.) Pepene verde. [Var.: arbúz s. m.] – Din ucr. harbuz. (Sursa: DEX '98 )
HARBÚZ s. v. pepene. (Sursa: Sinonime )
harbúz, harbúji, s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan, curcubetă. (Sursa: DAR )
harbúz (harbúji), s. m. – Pepene verde, lubeniță (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich, Fremdw., 75; Șeineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι, alb. karpus, bg., sb. karpuz. – Der. harbuzesc, adj. (varietate de pere); harbuzărie, s. f. (plantație de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich, Wander., 12), rut. arbuzá. (Sursa: DER )
harbúz s. m., pl. harbúji (Sursa: Ortografic )
HARBÚZ harbúji m. pop. Pepene verde. /<turc. harbuz (Sursa: NODEX )
| harbuz substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | harbuz | harbuzul |
| plural | harbuji | harbujii |
| genitiv-dativ | singular | harbuz | harbuzului |
| plural | harbuji | harbujilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
