HARÁCI,haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç. (Sursa: DEX '98 )
HARÁCI ~urin. înv. Tribut anual pe care îl plăteau țările subjugate sultanului turc. /<turc. harac (Sursa: NODEX )
HARÁCI s. v. tribut. (Sursa: Sinonime )
haráci (haráciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puține întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács. – Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele înv. (Sursa: DER )
haráci s. n. (sil. -raci), pl. haráciuri (Sursa: Ortografic )
HARÁC,haraci, s. m. V. arac. (Sursa: DEX '98 )
HĂRĂCÍ,hărăcesc, vb. IV. Tranz. V. arăci. (Sursa: DEX '98 )
