HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din tc. arabaci. (Sursa: DEX '98 )
harabagíu s. m. art. harabagíul; pl. harabagíi, art. harabagíii (Sursa: Ortografic )
HARABAGÍU ~i m. înv. Persoană care transporta încărcături cu harabaua; căruțaș. /<turc. arabaci (Sursa: NODEX )
| harabagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | harabagiu | harabagiul |
| plural | harabagii | harabagiii |
| genitiv-dativ | singular | harabagiu | harabagiului |
| plural | harabagii | harabagiilor |
| vocativ | singular | harabagiule |
| plural | harabagiilor |
