HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla. (Sursa: DEX '98 )
HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală. (Sursa: Sinonime )
harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri (Sursa: Ortografic )
HARABABÚRĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla (Sursa: NODEX )
| harababură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | harababură | harababura |
| plural | harababuri | harababurile |
| genitiv-dativ | singular | harababuri | harababurii |
| plural | harababuri | harababurilor |
| vocativ | singular | harababură, harababuro |
| plural | harababurilor |
