HAÓTIC, -Ă, haotici, -ce, adj. 1. De haos, care amintește haosul. 2. Fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din fr. chaotique. (Sursa: DEX '98 )
HAÓTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de haos; propriu haosului. 2) fig. Care se caracterizează printr-o dezordine completă; asemănător haosului; lipsit de logică; dezordonat; dezorganizat. Discuție ~că. /<fr. chaotique (Sursa: NODEX )
HAÓTIC, -Ă adj. 1. De haos, ca un haos. 2. Confuz, dezordonat. [Pron. ha-o-. / cf. fr. chaotique]. (Sursa: DN )
HAÓTIC, -Ă adj. 1. (ca) de haos. 2. confuz, dezordonat. ◊ neorganizat. (< fr. chaotique) (Sursa: MDN )
HAÓTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat. (Sursa: Sinonime )
haótic adj. m., pl. haótici; f. sg. haótică, pl. haótice (Sursa: Ortografic )
| haotic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | haotic | haoticul | haotică | haotica |
| plural | haotici | haoticii | haotice | haoticele |
| genitiv-dativ | singular | haotic | haoticului | haotice | haoticei |
| plural | haotici | haoticilor | haotice | haoticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
