HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hanci. (Sursa: DEX '98 )
HANGÍU ~i m. înv. Persoană care ținea un han; stăpân al unui han. /<turc. hanci (Sursa: NODEX )
HANGÍU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu. (Sursa: Sinonime )
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (Sursa: Ortografic )
| hangiu substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hangiu | hangiul |
| plural | hangii | hangiii |
| genitiv-dativ | singular | hangiu | hangiului |
| plural | hangii | hangiilor |
| vocativ | singular | hangiule |
| plural | hangiilor |
