HANGÉR, hangere (hangeruri), s. n. Pumnal mare, încovoiat. – Din tc. hancer. (Sursa: DEX '98 )
HANGÉR ~e n. Pumnal mare cu lama încovoiată. /<turc. hancer (Sursa: NODEX )
HANGÉR s. (înv. și reg.) șiș. (Sursa: Sinonime )
hangér s. n., pl. hangére (Sursa: Ortografic )
| hanger (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hanger | hangerul |
| plural | hangere | hangerele |
| genitiv-dativ | singular | hanger | hangerului |
| plural | hangere | hangerelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| hanger (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hanger | hangerul |
| plural | hangeruri | hangerurile |
| genitiv-dativ | singular | hanger | hangerului |
| plural | hangeruri | hangerurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
