HANDRALẮU ~i m. pop. Tânăr care manifestă interes exagerat față de fete; hătălău. /cf. ung. vándorló (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HANDRALĂU, handralăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [Var.: hăndrălău s. m.] – Cf. magh. vándorló. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HĂNDRĂLĂU, hăndrălăi, s. m. V. handralău. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

handralău s. m. (sil. -lău), art. handralăul; pl. handralăi, art. handralăii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard