HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
HAM2,hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám. (Sursa: DEX '98 )
HAM interj. (reg.) țah! (Sursa: Sinonime )
ham1, s.n. (reg., înv.) coș de papură împletită în care se ducea mâncarea la câmp. (Sursa: DAR )
ham2, s.n. (reg., înv.) casă mare, goală, nelocuită. (Sursa: DAR )
ham (hámuri), s. n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul. Mag. hám (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. sb., ceh. ham, pol., rut. hamy. Cuvîntul mag. provine din v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal. – Der. hămurar, s. m. (persoană care face hamuri); hămurărie, s. f. (șelărie); înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea; refl., a se mulțumi cu o muncă istovitoare); înhămătură, s. f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept); deshăma, vb. (a desface, a dezlega); hamut, s. n. (parte a hamului), din bg. hamut sau rus. chomut. (Sursa: DER )
ham interj. – Exprimă lătratul cîinelui. – Mr. ham. Creație spontană, cf. fr. (Cotes-du-Nord) „hamer” „a lătra” (Șeineanu, Chien, 113). – Der. hămăi, vb. (a lătra); hămăială, s. f. (lătrat); hămăit, s. f. (lătrat); hămui, vb. (a lătra). (Sursa: DER )
ham s. n., pl. hámuri (Sursa: Ortografic )
HAM1interj. (se folosește repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat. (Sursa: NODEX )
HAM2 ~urin. Ansamblu de curele sau de frânghii cu ajutorul cărora se înhamă calul la un vehicul. ◊ A trage în ~ a munci din greu. A pune ~urile a înhăma. /<ung. hám (Sursa: NODEX )
