HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HALUCINÁȚIE ~i f. 1) Stare psihică patologică manifestată prin perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2) Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinației; Sil. -ți-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HALUCINÁȚIE s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situații care de fapt nu există; vedenie. [Gen. -iei, var. halucinațiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

HALUCINÁȚIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

halucináție s. f. (sil. -ți-e), art. halucináția (sil. -ți-a), g.-d. art. halucináției; pl. halucináții, art. halucináțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

alucinațiúne f. (lat. hallucinátio, -ónis). Aĭurare. – Și -áție. Și hal-. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard