HALIEÚTICĂ, halieutici, s. f. – V. halieutic (2). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HALIEÚTICĂ s.f. Arta pescuitului; pescărit. ♦ Tratat de pescuit. [Pron. -li-e-u-, gen. -cii. / < lat. halieutica, cf. gr. halieutikos – de pescar]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

halieútică s. f. (sil. -li-eu-), g.-d. art. halieúticii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

HALIEÚTIC, -Ă, halieutici, -ce, adj., HALIEÚTICĂ, halieutici, s. f. 1. Adj. De halieutică; pescăresc. 2. S. f. Arta pescuitului; pescuit. ♦ Tratat de pescuit. [Pr.: -li-e-] – Din lat. halieutica, fr. halieutique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HALIEÚTIC, -Ă adj. Referitor la halieutică; pescăresc. [Pron. -li-e-u-. / < fr. halieutique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HALIEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la halieutică. II. s. f. arta pescuitului; pescărit. ◊ tratat de pescuit. (< fr. halieutique, lat. halientica) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

halieútic adj. m., pl. halieútici; f. sg. halieútică, pl. halieútice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard