hálbe s.f. pl. (reg.) rămășiță de mâncare; lături. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru; p. ext. cantitate de bere dintr-un astfel de pahar. – Din germ. Halbe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HÁLBĂ ~e f. 1) Cană specială (de o jumătate sau de un sfert de litru) din care se bea bere. 2) Cantitatea de bere dintr-o astfel de cană. /<germ. Halbe (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HÁLBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ. Halbe) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

HÁLBĂ s. (reg.) crighel. (A băut o ~ de bere.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

HÂLBE s. pl. v. lături, spălătură, zoaie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

hálbă (hálbe), s. f. – Pahar de bere cu capacitatea de o jumătate de litru. Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui olbă, s. f. (Banat, flacon, sticlă). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

hálbă s. f., g.-d. art. hálbei; pl. hálbe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

HALBE [hálbə], Max (1865-1944), scriitor german. Influențat de Ibsen, a scris drame naturaliste cu elemente romantice, denunțând cu violență prejudecățile sociale („Maica glie”, „Dezghețul”, „Cei fără țară”) și psihologice („Tinerețe”). Romane cu caracter autobiografic („Brazdă și destin”, „Fapta lui Dietrich Stobäus”). (Sursa: DE ) Copy to clipboard