HALÁT,halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă la ieșirea din baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat. (Sursa: DEX '98 )
HALÁT ~en. 1) Haină comodă, lungă și largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă și largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat (Sursa: NODEX )
HALÁT2,halaturi, s. n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. – Tc. alat, alet. (Sursa: DLRM )
HALÁT3,halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parâmă. – Tc. halat. (Sursa: DLRM )
HALÁT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.) (Sursa: Sinonime )
HALÁT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă. (Sursa: Sinonime )
halát (haláte), s. n. – Capot. Tc. halyat, forma vulg. de la hilat (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat. (Sursa: DER )
halát (haláturi), s. n. – Frînghie, funie. – Var. (Olt.) alat. Tc. halat. (Sursa: DER )
halát (haláturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Șeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat. (Sursa: DER )
halát (haină) s. n., pl. haláte (Sursa: Ortografic )
halát (sculă, funie) s. n., pl. haláturi (Sursa: Ortografic )
