HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló. (Sursa: DEX '98 )
HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău. (Sursa: DLRM )
HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc. (Sursa: Sinonime )
halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă. (Sursa: DAR )
halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”. (Sursa: DER )
halău s. n., art. halăul; pl. halăie (Sursa: Ortografic )
