Dex haimana, haimana, definiţie haimana, dex.ro Mobile

A bate ulițile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări
A număra pietrele = a umbla haimana
A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana
A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără nici un rost, fără nici un scop, a fi haimana; a hoinări
A umbla craun = a umbla fără rost, haimana
A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana
A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda
A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana
a umbla pantaura = a umbla fără rost, haimana, brambura

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana. (Sursa: DEX '98 )

HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupație bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana (Sursa: NODEX )

haimaná (haimanále), s. f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Șeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana. – Der. haimanalîc, s. n. (vagabondaj). (Sursa: DER )

haimana substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	haimana	haimanaua
nominativ-acuzativ	plural	haimanale	haimanalele
genitiv-dativ	singular	haimanale	haimanalei
genitiv-dativ	plural	haimanale	haimanalelor
vocativ	singular	haimana
vocativ	plural	haimanalelor