HAIDUCÉȘTE adv. Ca haiducii. – Haiduc + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )
HAIDUCÉȘTE adv. În felul haiducilor; ca haiducii. /haiduc + suf. ~ește (Sursa: NODEX )
haiducéște adv. (Sursa: Ortografic )
HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc. (Sursa: DEX '98 )
A HAIDUCÍ ~ésc intranz. A duce viață de haiduc; a fi haiduc. /Din haiduc (Sursa: NODEX )
A SE HAIDUCÍ mă ~ésc intranz. A se face haiduc; a deveni haiduc. /Din haiduc (Sursa: NODEX )
HAIDUCÍ vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.) (Sursa: Sinonime )
haiducí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducésc, imperf. 3 sg. haiduceá; conj. prez. 3 sg. și pl. haiduceáscă (Sursa: Ortografic )
haiducește invariabil
| haiduci verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) haiduci | haiducire | haiducit | haiducind | singular | plural |
| haiducește | haiduciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | haiducesc | (să) haiducesc | haiduceam | haiducii | haiducisem |
| a II-a (tu) | haiducești | (să) haiducești | haiduceai | haiduciși | haiduciseși |
| a III-a (el, ea) | haiducește | (să) haiducească | haiducea | haiduci | haiducise |
| plural | I (noi) | haiducim | (să) haiducim | haiduceam | haiducirăm | haiduciserăm, haiducisem* |
| a II-a (voi) | haiduciți | (să) haiduciți | haiduceați | haiducirăți | haiduciserăți, haiduciseți* |
| a III-a (ei, ele) | haiducesc | (să) haiducească | haiduceau | haiduciră | haiduciseră |
* Formă nerecomandată
