HABÓTNIC, -Ă,habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”. (Sursa: DEX '98 )
HABÓTNIC ~că (~ci, ~ce)și substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripțiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik (Sursa: NODEX )
HABÓTNIC adj., s. v. bigot. (Sursa: Sinonime )
habótnic (habótnică), adj. – Bigot. Rus. chabatnik „membru al unei secte pietiste de evrei ruși” (Șeineanu, DAR; Candrea). – Der. habotnicie, s. f. (bigotism). Se spune mai ales despre evrei. (Sursa: DER )
habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótnice (Sursa: Ortografic )
