HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura. (Sursa: DEX '98 )
HAȘURÁRE s.f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. [< hașura]. (Sursa: DN )
hașuráre s. f., g.-d. art. hașurării; pl. hașurări (Sursa: Ortografic )
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer. (Sursa: DEX '98 )
A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură (Sursa: NODEX )
HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer]. (Sursa: DN )
HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer) (Sursa: MDN )
hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză (Sursa: Ortografic )
| hașura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) hașura | hașurare | hașurat | hașurând | singular | plural |
| hașurează | hașurați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | hașurez | (să) hașurez | hașuram | hașurai | hașurasem |
| a II-a (tu) | hașurezi | (să) hașurezi | hașurai | hașurași | hașuraseși |
| a III-a (el, ea) | hașurează | (să) hașureze | hașura | hașură | hașurase |
| plural | I (noi) | hașurăm | (să) hașurăm | hașuram | hașurarăm | hașuraserăm, hașurasem* |
| a II-a (voi) | hașurați | (să) hașurați | hașurați | hașurarăți | hașuraserăți, hașuraseți* |
| a III-a (ei, ele) | hașurează | (să) hașureze | hașurau | hașurară | hașuraseră |
* Formă nerecomandată
| hașurare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hașurare | hașurarea |
| plural | hașurări | hașurările |
| genitiv-dativ | singular | hașurări | hașurării |
| plural | hașurări | hașurărilor |
| vocativ | singular | hașurare, hașurareo |
| plural | hașurărilor |
